Monastirea Argesului si Mesterul Manole

Monastirea Argesului si Mesterul Manole

Prima deosebire se impune chiar din prezentarea si din onomastica eroilor: „Negru-Voda” din balada este denumit numai cu apelativul „Voda”, fiind conceput drept un prototip al conducatorului de tara, care vrea sa ofere poporului sau un monument de arta si un lacas de cult inegalabil ca valoare.

Chiar daca exercita o presiune psihologica asupra arhitectului, pretinzandu-i sa finalizeze proiectul inceput, domnitorul – in viziunea blagiana – pierde conotatiile negative din textul baladesc unde el este vazut ca un initiator trufas, care vrea cu orice pret sa devina ctitorul unui edificiu unic, renumele sau sa persiste in timp, legat de cel al unui artist genial. Voievodul ii stimuleaza in ravna lor constructiva, amagindu-i cu perspectiva innobilarii si a rasplatirii lor cu averi uriase, insa in mintea lui i-a sortit pieirii inca de la inceput.

In opera „Mesterul Manole”, protagonistul Manole este concomitent un erou mitic, devenind exemplar prin daruire si jertfa de sine, si unul tragic, a carui constiinta problematizeaza esenta artei: aceasta este profund morala, dar sacrificiul impus artistului este asociat unui pacat. Binele estetic, cantat de Manole, absoarbe in realizarea lui un rau – omorul sacrificial – cu care omul superior nu se impaca pana la sfarsit.

In comparatie cu interpretarea personajului principal – Manole – din opera „Mesterul Manole”, in balada „Monastirea Argesului” protagonistul este conceput ca un erou dilematic, obligat sa consimta la un sacrificiu tot atat de mare ca si forta inzestrarii lui spirituale. Sufletul acestuia va fi sfarsit intre dorinta de a infaptui ceva nemaivazut, care tortureaza imaginatia oricarui mare creator, responsabilitatea pt. viata tovarasilor sai de munca, durerea de a sacrifica sotia si copilul, teama de umilinta nereusitei profesionale si cea fireasca de moarte, datorata amenintarilor sumbre ale voievodului.

Mira, personajul operei „Mesterul Manole”, nu-si plange soarta, si-o asuma si o invinge. De asemenea, Ana, personajul operei „Monastirea Argesului”, nu se opune hotararii sotului ei deoarece starile sufletesti prin care trece Manole si zbuciumul sau impresionant ii subliniaza importanta de necontestat a reusitei lui profesionale, in absenta careia viata omului de langa ea nu se justifica.

In opera folclorica, cei „noua mesteri mari” formau un personaj colectiv, care actioneaza in chip solidar. Nu sunt adevarati creatori, ci numai executanti priceputi ai planului exceptional imaginat de Manole. Accepta, temporar, efortul prelungit, nu insa si implicarea fiintei lor launtrice in elanul constructiv. Necinstea sau numai lasitatea dovedita o vor plati cu moartea.

Blaga, in schimb, ii individualizeaza social si moral pe primii patru: primul a fost cioban, al doilea pescar, al treilea calugar, al patrulea „baies” in ocna. Totodata mesterii au comportamente diferite fata de Manole, cel mai atasat sufleteste de el ramanand al saselea zidar, care i-a plans amarnic moartea.

In balada, ideea jertfei ii era transmisa lui Manole in vis, sub forma unei „soapte de sus”, adevarata voce divina, care-i anula artistului vointa proprie, transformandu-l intr-o jucarie a sortii. Spre deosebire de textul baladesc, in care Manole accepta si impartasea tovarasilor sai visul, in piesa mesterul refuza ani de zile ideea sacrificiului, sustinand ca este impotriva preceptelor crestine. Totodata, el ii explica lui Bogumil ca un artist trebuie sa fie incompatibil cu notiunea de crima, caci, astfel, altarul ridicat de el va fi blestemat.

Repetitia acestui reflexiv – pasiv cu valoare impersonala „se cere” dezvaluie faptul ca asupra spiritului artistului actioneaza strivitor o forta din afara lui, care ramane misterioasa.

In opozitie cu balada, unde crudul Negru-Voda premeditase moartea mesterilor, in piesa de teatru, boierii vicleni si clerul il instiga pe domnitor la pedeapsa. Ei ii vor atrage atentia ca arhitectul ar putea „oricand un altar si mai frumos sa infaptuiasca”. Multimea adunata in jur s-a impotrivit deciziei boierilor si a calugarilor, neacceptand osandirea lui Manole. Daca in balada zidarii il insoteau pe conducatorul lor la moarte, in viziunea lui Blaga, acestia vor supravietui.

Asemănări şi deosebiri între balada populară

 Mănăstirea Argeşului

şi drama

 Meşterul Manole

de Lucian Blaga

-ambele opere pornesc de la acelaşi mit: cel al meşterului Manole, mitul creaţiei prin jertfă(jertfade sine)

-

spaţiul este

 pe Argeş în gios

-timpul, însă, este diferit: în baladă poate fi fixat în vremea domniei lui Negru-Vodă, iar îndrama blagiană timpul este mitic, nedeterminat-subiectul baladei e construit pe momentele clasice ale subiectului, dar în creaţia blagiană începecu surparea zidurilor care în baladă constituie intriga-în ambele opere meşterii construiesc pentru eternitate şi de aceea se cere un sacrificiu. Deasemenea, apare ideea destinului pentru că nu există tragedie în afara destinului-lumea creştină e o lume care exclude tragedia pentru că destinul devine o chestiune de dat divin-meşterul Manole are destinul creatorului: eroul aspiră la condiţia divină, el se vrea asemeneazeului, ceea ce implică o confruntare între sacru şi profan-numele Manole confirmă originea românească a baladei, iar în Grecia e simbolul însuşi alarhitectului

-

vina tragică se situează între orgoliu şi jertfa soţiei. Ambele opere au aceeaşi pondere legată devină care decurge din destinul meşterului, din structura sa intimă şi din încercarea de a sesubstitui lui Dumnezeu-personajul este pus într-o situaţie limită în ambele opere: ameninţarea stăpânului pământesc şiapoi cea legată de alegerea de a zidi sau nu pe cineva

-

ameninţarea are efecte asupra eroului: cel din baladă apelează la ajutorul divin(pe care îl primeşte: visul, îndeplinirea rugilor), iar în dramă ameninţarea devine o problemă la nivelulconştiinţei: conflictul interior(

cine ne cere această jertfă?

)eroul tragic este demn şi dilematicCelelalte personajele:

-

meşterii: în baladă sunt în număr de 9(

nouă meşteri mari/şi Manole zece/care-i şi întrece

). Numărul 9, fiind ultimul din seria de cifre, anunţă deopotrivă un sfârşit şi o reîncepere, adicăo mutare pe alt plan; acesta exprimă sfârşitul unui ciclu, închiderea unei verigi. În dramă primii 4 sunt adunaţi din cele 4 zări, reconstituie forţele stihiale ale naturii(I era cioban şi facetrimitere la elementul vânt, al II-lea era pescar – apă, al III-lea era călugăr – lumină şi al IV-lea era ocnaş - pământ). În secvenţa în care se anunţă hotărârea de a jertfi o fiinţă, Manole ledă zidarilor nume de mucenici şi de apostoli, astfel trimiterile sunt de natură mitică.Semnificativ este al VI-lea meşter care joacă rolul lui Iuda: acesta l-a urât şi l-a iubit cel maimult pe Manole, deci trăieşte sentimente contradictorii(Iuda era singurul străin din cei 12apostoli, rolul acesta jucându-l şi al VI-lea meşter)

-

 personajul feminin în baladă este Ana sau Caplea, iar în dramă este Mira. Mira îi devinesuperioară Anei deoarece ea a fost aleasă pentru că s-a dovedit a fi cea mai bună şi mai pură,dorind să scape un om de la moarte

-

un personaj nou este stareţul Bogumil (reprezentând credinţa potrivit căreia trupul este aldiavolului, iar sufletul, al lui Dumnezeu – vezi Bogomilism). Faţă opusă a lui Manole,Bogumil îi cere meşterului să jertfească o fiinţă, acesta fiind mijlocul de eliberare şi purificare.